File din istoria Cinematografului „Arta“

Răzvan Mureșan Olăhuț ne-a pus la dispoziție un text cu informații interesante despre istoria cinematografelor din municipiului Arad

CINEMA ARTA (înființat: 26 decembrie 1943)

alte denumiri: Royal (1943-1948), Omnia (1948), Victoria (1948-1950), Timpuri Noi (1950?-1956), Tineretului (1957-1989)

1894 Perioada definită drept „La Belle Époque” a fost marcată de o dezvoltare arhitecturală rapidă a municipiului Arad. Pe artera principală a orașului, împărțită la acea vreme între Andrassy tér și Boros Beni tér (cele două azi formează B-dul Revoluției) au apărut noi edificii edilitare dintre care și eclecticul Hotel Central (Központi Szálloda) ridicat pe colțul bulevardului Andrassy (segmentul dintre primărie și teatru) cu strada Salacz (azi Alecsandri) în 1894 după planurile lui Fodor Zsigmond și Reisinger Sándor. Anexată la clădirea principală era și o sală de bal construită la parterul ultimei travei a hotelului cu un portic de lemn ce dădea înspre grădina de vară. Aici avea să apară, mult mai târziu, cinematograful ARTA. Strada purta numele primarului reformator al Aradului,  Salacz Gyula, aflat încă în funcție la acea vreme. Hotelul a avut mai mulți proprietari dintre care îi amintim pe Rónai Janos și pe Csérmak Agoston.

1897 Au loc timp de 12 zile primele proiecții cinematografice la Arad în sala festivă a hotelului Crucea Albă (Fehér Kereszt) începând cu 13 ianuarie. Programul a constat din opt filme scurte ale catalogului Lumière cu un total de 20 minute.

1907-1914 Apar cinematografele stabile ale orașului: Urania (1907) în clădirea vechiului teatru Iacob Hirschl pe strada Simonyi (azi Gheorghe Lazăr); Apollo (1910) la parterul clădirii societății Lloyd (B-dul Revoluției) mutat trei ani mai târziu în nou-construitul palat Bohuș (1913) pe strada Zrinyi (azi Vasile Goldiș); Elisabeta (1914) în incinta locuinței comerciantului Sándor Maricskay pe strada Varjassy Lajos (azi Calea Andrei Șaguna, nr. 82-84).

1919 La 17 mai, Aradul intră sub administrația românească a Consiliului Dirigent, prefectul județului devenind avocatul Iustin Marșieu. Celor două segmente ale bulevardului principal le este schimbată denumirea în Regele Ferdinand (Boroș Beni) și Regina Maria (Andrassy). Strada Salacz este redenumită în Vasile Alecsandri, nume pe care îl poartă până azi.

1922-1924 Concertează compozitorul și dirijorul George Enescu la Arad (1922), fiind cazat la Hotelul Central. Tot în acel an, parterul hotelului se transformă în filiala arădeană a băncii Marmorosh Blank. La 6 februarie 1924, în saloanele Hotelului Central s-a ținut serata dansantă a ofițerilor Garnizoanei din Arad.

1927 Se adoptă „Regulamentul privitor la autorizarea, înființarea, construcția, instalația și funcționarea cinematografelor în România” publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr. 27 la 6 februarie 1927. Regulamentul prevedea, printre altele, regimul de acordare a licențelor de exploatare a cinematografelor (era necesar avizul Ministerului Artelor) dar și perimetrii de siguranță privind construcția și dotarea acestor stabilimente.

1929 Primăria dispune, începând cu data de 1 septembrie, preluarea în regim propriu a tuturor cinematografelor comunale din Arad și limitarea licențelor la un total de opt. La data preluării în oraș existau șase cinematografe pe lângă care comisia primăriei a mai deschis două în lunile ulterioare.

1935 Ziarul Gazeta Aradului anunță deschiderea clubului Olympia P.T.T. pe strada V. Alecsandri nr.2  „cel mai elegant club din întreaga Transilvanie”. Sala de dans era dotată cu lumini și colț de lectură, existând un bar de dimensiuni considerabile „fără asemănare” dar și restaurant. Anunțul mai atrăgea atenția și asupra prețurilor mici care erau percepute „unde, după ce se servește masa, se joacă rummi, domino, și toate celelalte jocuri distractive. Clubul acesta este fără îndoială ceiace trebuia de mult în Arad”.

1936-1937 Olympia P.T.T. a fost înlocuit în 15 noiembrie 1936 de café-restaurantul Bulevard, complet renovat și modernizat.La 23 ianuarie 1937, Clubul sportiv Gloria din Arad a ținut „Marele Bal Jubiliar” în saloanele cafenelei Bulevard.

1943 Antreprenorii Kleits Viliam și Goldstein Eugen închiriază edificiul de pe strada Alecsandri nr. 2 de la proprietarul aferent datei respective, Banca Ardeleană (funcțională la parterul Hotelului Central). În acest spațiu cei doi amenajează un nou cinematograf denumit Royal, înmatriculat la data de 15 decembrie. Sala principală de proiecție a cinematografului avea dimensiunile 20×6,8×10 (lungime, înălțime, lățime) și ecranul de 3,65×5,40 – cu o capacitate totală de 365 locuri. Erau  rulate filme sonore utilizând aparatele de tip Klang-Film și proiectate cu dispozitive Ertel și Gaumont. Funcționa ca cinema de iarnă, dar și de vară, un spațiu de proiecție fiind amenajat și în grădină edificiului. Cotidianul arădean de limbă germană, Arader Zeitung, anunța la 22 decembrie „În curând: publicul va afla despre cel mai nou local de divertisment din Arad, cinematograful Royal (Royal-Kino)”. La 26 decembrie a fost proiectat primul film, producția italiană Clubul Vagabonzilor(Der Klub Der Landstreicher –titlul german apărut în Arader Zeitung) cu Amedeo Nazzari și Vila Karmi.

Reprezentațiile s-au dat la orele 3, 5, 7 și 9.

1944  Au rulat la Royal, printre altele, filmele Curierul de Sud, Bluetten de Lippenși S-au văzut și s-au iubit cu devizul „difuzare sonoră excelentă – sală bine încălzită”.  Bombardamentele zilei de 3 iulie care au lovit Aradul în cadrul operațiunii Frantic Joe nu au afectat cinematografele, acestea neaflându-se în apropierea obiectivelor vizate.

1945 Tabloul întocmit de Prefectura Județeană înregistra șase cinematografe rămase în oraș la finalul celui de al doilea război mondial: Urania, Forum (fostul Apollo), ARO (str. Ioan Russu Șirianu), Corso (str. Mihai Eminescu nr.1), Savoy (actualul Teatru de Marionete) și Royal.

1948 Royal devine Omnia. Ca urmare a instaurării regimului comunist, naționalizarea cinematografelor s-a făcut în baza legii 119 din 1948 art.11, iar odată cu trecerea deplină în proprietatea statului a spatiilor de proiecție cinematică au fost înființate și corpurile administrative care aveau să le gestioneze: RomâniaFilm, Sovromfilm și Cinexfilm. Filiala arădeană a Societății Comerciale de Stat Cinexfilm a funcționat în clădirea de pe strada Alecsandri 2, cinema Omnia fiind astfel reînmatriculat la oficiul Camerei de Comerț sub numele de Victoria, alături de Forum care era acum cunoscut drept cinema Popular. Administratorul cinematografului Victoria devine Nicolae Soneschein.

1950 – 1956 Paginile de reclame cinematografice ale ziarului Flacăra Roșie prezintă cinema Victoria sub o nouă titulatură: Timpuri Noi. În acest răstimp rulează filme precum Consiliul zeilor și Cucerirea aerului. Nu este sigur anul în care s-a produs schimbarea. Vom atrage atenția, însă, asupra faptului că din 1949 societatea Sovromfilm a început să deschidă mai multe cinematografe în țară sub această denumire (cf. Enciclopdia României).

1957 Timpuri Noi apare purtând un alt nume, de această dată cel cu care avea să și rămână până în ultimul an al perioadei comuniste: Tineretului. Are loc premiera filmului tehnicolor sovietic Primul eșalon în ziua de 17 ianuarie produs de studioul Mosfilm.

1970 Se înființează, la 1 iulie,  Întreprinderea Cinematografică Județeanăcu sediul în Aradul Nou, pe strada Karl Marx (azi Calea Timișorii) nr. 51, cuprinzând 229 posturi.

1987-1989 Arhitectul Emil Anghel a finalizat îndelungatul proiect de reamenajare a cinematografului, oferindu-i o altă imagine ambientală, mult mai armonizată cu contextul arhitectural al străzii Vasile Alecsandri și a zonei centrale a orașului. Un important aspect al acestui proces l-a reprezentat salvagardarea elementelor vechi, reutilizabile, din cadrul stabilimentului prin restaurarea și îmbinarea lor la noul plan, în special a porticului de lemn aflat acum pe holul fațadei către stradă. Retragerea de 4,5 m a intrării înspre hol a creat un spațiu intermediar între ieșirea din cinematograf și stradă, asigurând o evacuare corespunzătoare. Pe 16 noiembrie 1989 a avut loc inaugurarea sub aspectul și numele prin care cinematograful este cunoscut și azi: ARTA. Evenimentul a fost marcat prin proiectarea filmului Cei care plătesc cu viața în prezența regizorului Șerban Marinescu și al actorilor protagoniști Ștefan Iordache și Maia Morgenstern.